jueves, 23 de abril de 2020


Los gordos son adorables. Y los delgados, también

Érase una vez una niña que nació gordita. A la gente le parecía muy mona, con sus mofletes y sus mejillas rojas.
Pero la niña creció, y descubrió que sus muñecas eran diferentes, muy delgadas en comparación con ella, y empezó a sentirse rara.
Llegó adolescente, y decidió no hacer caso a las burlas, ni a las películas que mostraban a los gordos como fracasados, ni a los anuncios sobre como adelgazar.
Si alguien le decía que era gorda, ella contestaba : - Sí, y soy orgullosa de ello, igual que una delgada lo es de su peso.
La gente se extrañaba y se reía aún más, pero nunca se dió por vencida.
Soñaba con ser una modelo, y sabía que lo conseguiría algún día. Así, gorda como estaba. Quería demostrar al mundo que las gordas también son mujeres maravillosas, atractivas y que merecen ser apreciadas igual que las demás.
Después de varios, y varios intentos, consiguió que un agente le diera la oportunidad de participar en un desfile. El hombre sabía que la gente lo criticaria por ello, pero la muchacha lo cautivó con su sueño de ser modelo.
La gente se sorprendió al verla entre todas esas chicas delgadas, pero ella estaba segura de sí misma y encantadora.
El agente descubrió que su vestido tuvo más ventas que el de las demás. Y a partir de ese día, decidió que solo contrataría a mujeres gordas, reales. Y triunfó.
Su agencia se hizo famosa, y ya poco a poco el mundo dejó de mirar a los gordos como seres insignificantes,  o a utilizar la palabra gordo como un insulto.
Ya no era de moda ser delgado, y la gente se amaba tal y como era, con sus michelines, sus estrías, su encanto particular de cada uno...
Y colorín colorado, bienvenido a mi mundo de fantasía. Pero sueño con cambiarlo algún día, vamos a poner nuestro granito de arena.
Para empezar, hagámoslo dejando de compartir memes sobre lo gordos que nos pondremos en esta cuarentena, como si serlo fuera el fin del mundo. No digo que nos pongamos todos obesos, porque no es bueno para la salud, pero dejemos de compartir esa mentalidad en la que ser delgado está de moda. Que se ponga popular amarse a uno mismo por encima de cualquier cosa, sin complejos.











jueves, 24 de abril de 2014

Fericita sau casnica?

 


Ma intreb daca poti sa fii fericita fara o ocupatie in care sa nu-ti lipseasca orarul si remuneratia, laudele ca ai facut ceva bine, sau timpul liber.
Ma intreb, de ce nu exista termenul "casnic"? Vedem multi barbati in somaj, dar continua sa fie femeia cea "obligata" de a duce la capat treburile domestice. Nu este nedrept?
Nu poate un barbat sa aspire si sa stearga praful daca este capabil sa faca alte munci cu mult mai grele? Ne-am obisnuit atat de mult ca treburile casnice sunt datoria femeilor doar datorita faptului ca inainte nu ni se permitea sa lucram in afara casei. Dar nu mai e meseria noastra sa o facem acum, o facem din dragoste, pentru ca vrem. Nu ca ar mai fi obligatia doar a noastra.

 Daca tu lucrezi in afara casei iar el e in somaj, are datoria sa faca si el ceva. Nu e normal sa vi tu de la servici si sa pregatesti cina sau sa faci curat. Ia atitudine! Meriti!

miércoles, 9 de abril de 2014

Ce vrem de la viata?



Nici noi nu stim. Cand suntem copii, ne dorim sa fim mari. Cand suntem adulti ne stresam ca imbatranim.

Cand suntem singuri, ne dorim sa fim intr-o relatie. Cand suntem intr-o relatie ne stresam ca poate nu ne iubeste destul, ca nu stiu daca e persoana visata sau ca esti satul(a) de ea(el).

Cand nu ai copii, dai banii pe inseminari artificiale si te uiti a mila la hainutele de bebelasi din vitrine. Cand ai, iti doresti sa vina Supernnany sau niste Superbunici sa aiba grija de micul plangacios sau de copilul neastamparat in cazul in care e deja mai mare. Te stresezi ca trebe sa te trezesti noapte sa incalzesti biberoane, ca poate copii tai o sa te dezamageasca, ca te fac de ras la lume, fraze gen "copilul asta imi mananca zilele", s.a.m.d.


Cand nu ai bani destui pentru mancare, e tot ce-ti doresti, Cand ai pentru mancare, vrei pentru haine ceva mai scumpe decat de second-hand si incet incet alte capricii. Cand ai haine de piata, vrei de firma. Cand ai de Berska, poate vrei de Chanel. Si daca hainele nu te pasioneaza, iti doresti o masina si tu ca tot omul, o casa decenta ..Cand ai masina si casa decenta, vrei decapotabila si vile.Iar cand nu aveai bani de mancare, era tot ce-ti doreai.


Cand nu ai servici si esti disperat,ai lucra orice parca. Cand ai, iti doresti ceva mai decent, mai usor. Cand ajungi la acel ceva decent, ti-ai dorii sa ai bani destui incat sa lucrii doar cand ai tu chef. 


Parca ne place sa cautam tot timpul motive care sa ne impidice sa fim fericiti. De multe ori calcam aurul in picioare fara sa ne dam seama, pentru ca suntem prea ocupati privind dupa nori. Nu e rau sa-ti doresti mai mult, dar fii atent si la ceea ce ai, la ceea ce esti. Nu doar la ceea ce nu ai sau la ceea ce nu esti.


martes, 18 de marzo de 2014

Adolescenti vs Parinti



Tu ca adolescent uneori ai da orice sa locuiesti singur iar unii adulti ar da orice sa mai aiba parintii cu ei. Nu-ti ignora parintii. Asculta de ei. Nu, nu sunt "invechiti", esti tu prea revolutionar. Ei stiu ce e mai bine pentru tine.

Prientenii de aceasi varsta cu tine te pot sfatui sa faci lucruri rele, dar un parinte care te iubeste cu adevarat si Il iubeste pe Dumnzeu nu o sa-ti dea sfaturi de care o sa-ti para rau peste 30 de ani.

Daca Dumnezeu ne-a dat porunca sa ne cinstim parintii inseamna ca ascultarea in Domnul de parinti nu poate esua. Daca asculti de ei , vei triunfa in viata. Nu-ti pot garanta acelasi lucru daca asculti de anumiti prieteni sau urmezi exemplul adolescentilor de la televizor.

Prietenii de multe ori iti spun doar ce vrei tu sa auzi, deasta nu te streseaza. Parintii iti spun insa ce trebuie sa faci, nu ce vrei tu sa faci. Desi merita si ei respectul care li se cuvine, parintii trebuie sa aiba parte de si mai mult respect. Prientenii vin si pleaca, dar parintii au fost si iti vor fi mereu alaturi. Te cunosc inca de cand ai deschis prima oara ochii. Te-au protejat, te-au alimentat si te-au invatat sa mergi. Au fost alaturi de tine la bine si la rau. Au fost si vor fi mereu. Asculta de parintii tai si viata ta va fi mai frumoasa. Iti promit!

sábado, 1 de marzo de 2014

Cum e baiatul/fata perfect/a pentru cei dragi ai nostri?


De obicei, cand ne gandim daca X sau Y este potrivit pentru fratele/sora noastra sau fiul/fiica, luam in considerare aspecte precum fizicul,inteligenta,contul bancar sau alte aspecte asemanatoare. Si uitam cateva  foarte importante : capacitatea de a face fericit pe cel de langa tine, empatia, sinceritatea, capacitatea de a iubi si asa mai departe.Destul de rar sunt cazuri in care familia sa fie foarte multumita cu viitorul el/ea. Dar e corect criteriul pe care ne bazam pentru a afirma ca acea persoana nu e potrivita pentru familiarul nostru?Stim cu toti tipicul "nu il merita,baiatul meu e prea bun pentru ea". 

Familia prefera de multe ori pe cineva inteligent, frumos si amabil decat pe cineva simplu, iubaret si modest. Dar acea persoana inteligenta si care pare perfecta s-ar putea  sa nu aiba o calitate mai importanta poate ca toate pentru a ca familiarul tau sa fie fericit: bunatatea. Nu e de ajuns ca el/ea sa fie prezentabil/a si amabil/a, trebuie sa stie sa iubeasca. Pe ce ne bazam cand consideram baiatul/fata ideal/a pentru ai nostri? Sunt adecvate criterile care le urmam? Si mai ales, exista acel ideal pe care il visam?Si te-ai intrebat vreodata daca baiatul/fata ta merita acea persoana. Toti avem defecte, doar ca nu toti avem aceleasi defecte. 

Adu-ti aminte, nu tu te casatoresti. Nu trebuie sa-ti placa tie!Nu te baza pe criterii care te satisfac pe tine. Cauta bazandu-te pe gusturile celui drag tie. Si mai ales, cauta persoane care sa faca fericit pe cel drag tie prin caracterul sau, nu cauta frumusete, inteligenta lui Einstein sau bogatie. Frumusetea e relativa si trecatoare, inteligenta poate fi folosita pentru a manipula pe cel drag tie, iar despre bani, dragostea nu se cumpara cu ei si nici nu are pret. Cauta dragoste. Acestea sunt criteriile corecte pe care trebuie sa te bazezi: fericirea si dragostea.

viernes, 21 de febrero de 2014

Cat dureaza dragostea?

Stim cu toti ca relatiile de dragoste sunt frumoase la inceput.Dar ma intreb cat dureaza acel inceput si de ce lucrurile se schimba atat de mult cu anii.


Cum se poate intampla asa ceva?Perechi care intr-o zi si-au promis dragoste pana la moarte, care nu aveau ochi decat pentru o singura persoana,care au decis sa-si inmulteasca iubirea devenind parinti...apoi sa ajunga sa nu se mai suporte? Sa vrea sa fie singuri, sa nu mai doreasca deloc sa vada acea persoana care intr-o zi era muza fericirii lor. 


Ce determina decadenta relatiilor de dragoste? Oare
faptul ca idealizam prea mult persoana iar atunci cand ajungem sa o cunoastem in intregime deceptia e prea mare sa o putem suporta.Sau pur si simplu nu stim sa iubim. Sau ce consideram deja asigurat nu ne mai intereseaza cum il tratam si tocmai din lipsa de atentie si respect dispare dragostea. Cel putin in cazul barbatilor vad asta. 


 Nu stiu care este exact motivul dar privesc dezamagita la cursul relatiilor lungi si e dezolant. La inceput cei doi merg de mana, apoi un copil separa acele maini. Mai tarziu femeia tine strans bratul barbatului (de teama sa nu fuga de langa ea?) iar in final ii separa aerul. Un aer trist si rece care anunta ca totul s-a terminat.De ce?


martes, 11 de febrero de 2014

Eternamente inconformes



¿Qué necesitamos para estar conformes con aquello que poseemos? Por qué siempre pasa que elegimos el camino del "ni contigo, ni sin ti”?

Es necesario, dicen, encontrar a nuestra mitad. Como si fuéramos incompletos sin pareja. Pero a veces la felicidad que se anhelaba al encontrarla es sustituida por el infortunio. Puede que sea cierto que realmente es necesario encontrar una media naranja. Y si no es asi, todo sale mal.

¿Será la falta de empatía la única causa de las discusiones? ¿Será que el miedo que produce la soledad y el deslumbramiento de lo idílico nos impulsa atarnos a una persona con la cual no tenemos un importante nivel de afinidad? ¿Pero podemos excluir la posibilidad de que algunas personas realmente no saben estar bien con pareja o sin ella, independientemente de la compatibilidad?
Si la madre naturaleza no procura la multiplicación de nuestro ser, puede aparecer la sensación de incompleto o incluso vacío.

Personas que dejan su fortuna en poder realizar este milagro .Y al tenerlo a veces desean un psicólogo, a una Supernanny y unos Superabuelos.
Que alguno de los tres aparezca igual que el genio de la lámpara de Aladino a cualquier hora y por arte de magia. Inquietud al pensar que tal vez se equivoquen en la educación que les entregan, las carencias o el mal que les podría ocurrir a los hijos hacen que vivan igual de desesperados que en el momento inicial cuando simplemente anhelaban tenerlos.    

-¿Qué debemos hacer entonces? Pues respirar. Respirar hondo. Posibilitaremos la oxigenación de nuestro cerebro y así la capacidad de visualizar que la realidad es esta y debemos aceptarla. Nos produce a veces el mismo nivel de estrés tanto la carencia como la posesión. Si no tenemos, deseamos y si sostenemos algo el miedo a perderlo o el cuidado que precisa nos atormenta. Si no aceptamos que no existe un estado completo de falta de anhelos nunca seremos felices.

Oscar Wilde dijo: “Sólo hay dos desgracias en esta vida: una, es no conseguir lo que uno quiere; la otra, conseguirlo".

En cuanto al dinero...según nosotros, es uno de los pilares básicos que sostienen la felicidad.
-¿De qué me sirve tener amor si vivo en la calle? De que me sirve la salud en estas circunstancias si pronto la perderé por falta de alimento e higiene, es lo que argumentaría un mendigo.
Pero, si tenemos dinero preciso para sobrevivir, intervienen los caprichos. Y al final, los mega-caprichos. Y es cuando nos damos cuenta que no es suficiente.

Nunca es nada suficiente para aquel que no sabe apreciar aquello que sostiene. Uno puede pisar el oro sin saberlo, porque no se molesta en mirar hacia bajo. Está demasiado preocupado en contemplar las nubes.